My childhood,my Sabbath,my freedom

Copilaria,Sabbathul si libertatea mea
De Michael Jackson

Ce am vrut mai mult decat orice era sa fiu o persoana obisnuita.In perioada Sabbathului puteam fi asa.

Copilarie

Mi-ati vazut copilaria?
Caut minunea din tinerete
Cum ar fi pirati in vise de aventura Cuceriri si regi pe tron”

Scris si compus de Michael Jackson




In una dintre conversatiile noastre,prietenul meu,Rabinul Schmuley,mi-a spus ca si-a rugat niste colegi-scriitori,filozofi si artisti sa-si exprime in scris gandurile cu privire la Sabbath.A facut o sugestie,sa scriu si eu gandurile mele cu privire la acest subiect,un proiect care mi s-a parut interesant si adecvat datorita mortii recente a lui Rose Fine,o femeie evreica,a fost tutorele meu drag in copilarie si a calatorit cu mine si fratii mei cand eram toti in Jackson Five.

Cand oamenii vad aparitiile mele televizate de cand eram mic-8 sau 9 ani, de abia imi incepusem lunga cariera muzicala-vad un baietel cu un zambet larg.Ei cred ca baietelul zambeste pentru ca e vessel,canta din tot sufletul pentru ca e fericit si danseaza cu o energie inepuizabila pentru ca nu are nici o grija.

In timp ce cantatul si dansatul erau si raman fara indoiala,unele dintre cele mai mari bucurii ale mele,la acea vreme,ce vroiam mai mult decat orice erau doua lucruri care fac copilaria cea mai frumoasa perioada din viata,timpul de joaca si sentimentul de libertate.Publicul nu a inteles inca exact presiunile unei copilarii celebre,care desi este distractive,intotdeauna are un pret mare.

Mai mult decat orice imi doream sa fiu un baiat ca toti ceilalti.Imi doream sa construiesc case in copaci si sa merg la petreceri cu role.Inca de foarte devreme,asta a devenit imposibil.A trebuit sa accept copilaria mea,care va fi diferita de a celorlalti.Dar asta m-a facut mereu sa ma intreb cum ar fi o copilarie normala.

Era o zi pe saptamana cand puteam sa scap de scenele Hollywoodiene si de multimile de la concerte.Ziua aceea era Sabbathul.In toate religiile Sabbathul este o zi care permite si ii cere crestinului sa se detaseze de cotidian si sa se indrepte catre raritate.Am invatat ceva in special,inca de devreme ,despre Sabbath de la Rose,si prietenul meu Schmuley,mi-a clarificat acum asta. In ziua Sabbathului Evreiesc,treburile zilnice cum ar fi gatirea cinei,cumparaturile si tunsul ierbii sunt interzise,pentru ca umanitatea sa faca din obisnuit ceva iesit din comun si din natural,ceva miraculos.Pana si cumparaturile obisnuite si aprinderea luminii sunt interzise.In aceasta zi de Sabbath,fiecare om are sanse sa nu mai fie comun.

Dar ce vroiam eu mai mult decat orice,era sa fiu o persoana obisnuita.Asa ca,in lumea mea,Sabbathul era ziua in care puteam sa ma indepartez din viata mea speciala si stralucirea mea zilnica.

Duminicile erau zilele mele pentru a fi “Deschizator de drumuri” termen folosit pentru munca misionara facuta de martorii lui Jehova.Ne petreceam intreaga zi in suburbiile din Sudul Californiei,mergand din usa in usa,sau facand ronduri prin magazine,impartind revista noastra Watchtower.Mi-am continuat munca de deschizator de drumuri pentru ani intregi,dupa ce cariera mea se lansase deja.

Pana in 1991,pe vremea turneului Dangerous,imi puneam costumul de om gras,peruca, barba si ochelari si ma indreptam spre viata de zi cu zi a Americii,vizitand magazine si casele din suburbii.Imi placea sa merg in toate casele si sa vad carpetele de plus si fotoliile La-Z-Boy ,cu copii care se jucau Monopoly si bunici care aveau grija de ei si toate aceste lucruri minunate si simple,care pentru mine dadeau un sens magic vietii.Multi,stiu,ar spune ca toate astea nu inseamna mare lucru.Dar pentru mine erau de-a dreptul fascinante.

Chestia amuzanta este ca nici un adult nu si-a dat seama cine era omul ciudat cu barba.Dar copiii,cu intuitia lor dezvoltata,stiau imediat .Asemeni lui Pied Piper of Hamlin,ma trezeam tarat de opt sau noua copii pentru al doilea rond al magazinului.Ma urmareau si susoteau si radeau,dar nu spuneau secretul meu parintilor.Erau micile mele ajutoare.

Hei,poate ai luat o revista de la mine.Acum te intrebi asta,nu-i asa?

Duminicile erau sacre pentru alte doua motive,pe masura ce am crescut.Era ziua in care mergeam la biserica si ziua in care repetam cel mai intens.Asta ar parea sa fie opusul ideei “de a te odihni de Sabbath”,dar era cel mai sacru mod in care imi puteam petrece timpul,imbunatatindu-mi talentele pe care Dumnezeu mi le-a dat.Cea mai buna cale prin care imi pot arata gratitudinea este prin a da tot ce e mai bun din acest cadou dat de Dumnezeu.

Biserica era ea insasi un ajutor.Era o noua sansa pentru mine sa duc o viata “normala”.Batranii bisericii ma tratau ca pe toti ceilalti.Si niciodata nu au fost deranjati de zilele in care spatele bisericii se umplea de reporteri care imi descoperisera locul unde imi petreceam timpul.Au incercat sa-i pofteasca inauntru.Pana la urma si reporterii sunt fii ai lui Dumnezeu.

Cand eram tanar,toata familia mea mergea la biserica in Indiana.Cand am crescut,a devenit dificil si mama mea,deosebit de credincioasa,cateodata trebuia sa mearga singura.

Cand imprejurarile au facut sa imi fie deosebit de greu sa mai vin,am fost impacat cu gandul ca Dumnezeu exista in inima mea,in muzica si in frumusete,nu doar intr-o cladire.Dar inca mi-e dor de spiritul de comunitate pe care l-am simtit acolo-mi-e dor de prieteni si de oamenii care m-au tratat ca pe unul de-al lor.Pur si simplu om.Sa impart o zi cu Dumnezeu.

Cand am devenit tata,conceptia mea despre Dumnezeu si Sabbath s-a redefinit.Cand ma uit in ochii fiului meu Prince si a fetei mele Paris,vad miracole si frumusete.Fiecare zi devine Sabbath.Avand copii,mi se permite sa intru in aceasta lume magica si sfanta in fiecare moment al zilei. Il vad pe Dumnezeu prin copiii mei.Vorbesc cu Dumnezeu prin copiii mei.Sunt magulit de binecuvantarile pe care El mi le-a dat.

Au fost dati in viata mea ,cand,asemeni tuturor m-am intrebat daca Dumnezeu exista.Cand Prince zambeste,cand Paris rade,nu am nici o indoiala.Copiii sunt cadoul lui Dumnezeu pentru noi.Nu,sunt mai mult de atat,sunt intruchiparea energiei,creativitatii si dragostei lui Dumnezeu .El se gaseste in inocenta lor,in bucuria lor.

Cele mai importante zile pentru mine erau acele Duminici,cand puteam sa fiu liber.Asta a fost Sabbathul intotdeauna pentru mine.O zi a libertatii.
Acum gasesc aceasta libertate si magie in fiecare zi,in rolul meu de tata.Ceea ce este uimitor,este ca fiecare avem abilitatea sa facem fiecare zi o zi speciala a Sabbathului.Si facem asta reintorcandu-ne la minunile copilariei.

Facem asta darunindu-ne complet sufletul si mintea acestor omuleti pe care ii numim fiu si fiica.Timpul petrecut cu ei este Sabbath.Locul unde il petrecem se numeste Paradis.